A rat buys a hot dog.

Ieri a fost frumos, atat de calm si bine incat ma uitam intins in pat afara, ma gandeam la ea … si ea calca, imi zambea intr-un anumit fel, era de bine … stii, cand ajungi sa cunosti foarte bine pe cineva si nu mai ai nevoie de cuvinte … era ca acum hat hat, pare 100 de ani de atunci … dar simteam ceva atat de puternic incat nici o alta experienta nu poate echivala zambetul ala.

Apoi m-am trezit brusc din vis, nu … nu era langa mine, eram in patul meu, haine aruncate peste tot … ma ridic si ma asez la pc. Afara ploua, frigiderul gol … si o armosfera de duminica seara se instaleaza in sufletul meu. Duminica seara era o zi trista pt mine din copilarie, cumva duminica reuseam sa fim toti la masa, impreuna. Asa-mi aduc aminte de familia mea, si eram multi … fericiti …  imi doream sa nu vina luni, pt ca asta insemna ca ei sa plece si eu sa ma duc la scoala.

27 de ani, munca si casa, rutina, plictiseala … si cu toate astea exista viata, chiar si atunci cand mori de plictiseala, exista viata, viata care ne surprinde.

Cat puteam sa rezist fara mancare? Mult … dar in cele din urma cedez si cu cel mai mare curaj ma inarmez, echipez de ploaie si ies afara, ca un strajer de-al lui Stefan gata – gata sa injure un turc de mama. Si e frig afara, si ploua … dar nu conteaza, nu alerg pt ca nu are rost, fac slalom printre baltoace si rahat de caine, cei mai cacaciosi caini stau pe strada mea … cred ca le pune ceva in mancare.

Intru in alimentara, multe gospodine stateau la coada … cu chef de viata, de vorba, de multe … ma duc la vanzatoare, cer niste d’aia si d’ailalta, face un total si brusc liniste de mormant. Am zic c-or venit Dementorii din Harry Potter, dar nu … mai rau avea sa fie. O vanzatoare a scos un tipat ascutit, un fior mi-a tulburat calmul mefatizic. Nici daca o vilola cineva nu cred ca scotea asemenea sunet strident si ascutit.

Haita de gospodine incepura vacarmul:

“Ala nu e sobolan … ala e cat o pisica ….”

“Ai vazut fata … e cat o paine …. e imens “””

“Da fataaaaa …. si ce negru e …… ”

M-am dus plictisit la caserita, mi-am platit mancarea si am iesit linistit din infern, am lasat vanzatoarele sa macelareasca biata creatura cu lopata. Un gest foarte grotesc si plin de violenta, care din fericire n-o sa-l dea la stirile de la ora 5.

Si dupa ce mananc ma pun in pat, inca mai caut zambetul …

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s