15 ore

M-am trezit ieri cu sange pe perna, o durere de cap groaznica si vederea era in ceata … am reusit sa pun mana pe telefon si sa sun o prietena care era la medicina anul 4. Din ce mi-a zis … am inteles ca sufar de ceva ce te curata repede.

Am ras … mi-am aprins o tigara si ma uitam in tavan … era cea mai proasta gluma pe care am auzit-o in 21 de ani de viata. Dar cumva un fior imi trecea pe sira spinarii si nu reuseam sa-mi stapanesc picoarele dintr-un tremurat ciudat.

Pun iar mana pe telefon si-l sun pe Sam, cel mai bun tovaras … a zis ca in 20 de minute e aici, deci fix timp sa iau niste bani si sa trag ceva haine pe mine.

Dupa ce i-am explicat situatia s-a albit la fata de parca el urma sa moara … i-am zis ca sa stea linistit, treaba nu e contagioasa …

In drum spre spital am golit cardul de economii, mai aveam 14.023 euro … n-am putut scoate decat 2000 eur, dar am intrat in banca si i-am scos pe toti, fix dupa ce am luat banii, in drum spre iesirea din banca un jet de sange mi-a tzasnit iar pe nas … bine ca nu a durat decat 20 de secunde, deja imi era mie scarba de mine.

M-am suit in masina si am mers spre urgente … mi-au facut 2 EKG-uri, probe de sange si apoi dupa 15 minute a urmat cea mai scurta discutie cu medicul meu. Cica intr-adevar mai am intre 10 si 20 de ore de trait, sufar de nush ce chestie si creierul isi ia prea mult sange … mi-a dat niste pastile dar a zis ca nu mai e nimic de facut.

I-am multumit … am iesit din spital si i-am cerut masina lui Sam, urma sa plec la munte … mie-mi place multele, acolo mergeam cu parintii de Craciun, acolo vroiam sa vad asfintitul, daca mai reuseam.

– Ma … merg cu tine …

– Sa incingi agonia, ironie de doi lei azi nu gust la micul dejun ….

– Sunt cuminte azi … maine nu te mai iert!

– Bine batrane, hai sa facem plinul ca nu mai e mult.

Am iesit pe autostrada … vedeam Alpii cu crestele lor albe, chiar ma bucuram sa vezi atmosfera aia dintr-o decapotabila. Iubesc Austria … m-am mutat aici de 5 ani, odata cu parintii mei, care au murit acum un an intr-un accident de masina. Cumva o parte din mine s-a stins atunci, dar viata merge inainte.

Sam era cel mai caterincos om din viata mea, nu l-am vazut niciodata atat de serios, oricum … mai aveam cateva ore, deja simteam aerul de munte.

Dupa 3 ore de somn, Sam m-a trezit … a crezut ca am murit deja … am ajuns la telecabina, urma sa urcam 2000 de metri, mergeam spre cabana.

Abia am rusit sa-mi strang puterile pentru deplasarea asta, parca imbatranisem 20 de ani intr-o zi, durerea de cap era groaznica si muschii parca nu-si mai faceau treaba.

Am pus mana pe telefon si am sunat-o pe Sophie … era vesela ca deobicei, ne despartisem de 4 luni si n-am avut curaj s-o sun pana azi, am vorbit 15 minute si am simtit-o aproape, o lacrima s-a scurs pe obraz si apoi i-am spus ca totul va fi bine.

Am ajuns la cabana si i-am zis lui Sam ca vreau sa vad apusul, soarele se ascundea dupa un sir de culmi in departare, era de un rosu incandescent, cu o cana de rom in mana, in jurul unui foc de tabara a inceput sa ma ia somnul, am simtit cum durerea de cap a trecut si totul in jurul meu a fost cuprins de liniste …

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s