Cerul albastru …

O clipa am stat si am admirat cerul, era albastru si fara pic de nor, vantul adia usor si totul era linistit. Nici un strigat, nici un avion nu trecuse … am stat nemiscat si am simtit ca m-am eliberat de tot.

Apoi am privit soarele, era de un rosu incandescent si iluzia optica facea sa para cu mult mai mare ca deobicei.

Era o dimineata de vara perfecta … dar cel mai important e ca am facut pace cu mine insumi, dupa toate cele intamplate viata era asa cum vroiam eu sa fie.

Am mai facut un pas si am inchis ochii … apoi a mai urmat unul si m-am lasat pe spate. Aerul se lovea de mine din ce in ce mai repede, tineam telefonul in mana stanga si mi-as fi dorit sa te mai aud odata insa nu vroiam sa te sperii.

Secunda aia a durat o eternitate, stiam ca sfarsitul este aici dar cel mai important e ca eram linistit si impacat, nimic nu mai avea cum sa ma intoarca din asta.

O pata de sange se prelingea pe asfalt, lumea curioasa s-a strans in jurul lui si toti priveau inmarmuriti, in astfel de situatii tacerea e mai expresiva decat 1000 de cuvinte.

Un numar privat m-a trezit din somn, o domnita vrea sa-i fac o plata … ii spun ca luni, ea crede ca glumesc … Luni sunt rusaliile domnul Papadopol … atunci marti!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s