Viata asta …

Sunt zile ca astea, calde de vara, cand nu mai ai chef de nimic, poate doar de o bere. Iau la halba ca e ieftina si are atata apa ca de la a3-a tura abia ma ia cu ametzeli.

Arunc un ochi pe strada si vad o familie fericita, ea intr-o rochie bleu, de mana cu bebe. Frumoasa, undeva la 30 si ceva de ani, bruneta cu ochi caprui si un zambet care-ti lumineaza ziua. El la vre-o 35-40 de ani, un pic de chelie si ochelari, are moaca aia de contabil care sta toata ziua cu foi pe birou. Fetita arata si ea foarte vesela. Apoi m-am gandit ca ajungi la o varsta cand incepi sa te simti bine din ce in ce mai rar. Adica oamenii astia trag din greu pentru momente ca astea.

Cand suntem copii ne distram 100%, poate chiar si mai mult, apoi mergem la scoala, liceu, facultate. Pana cand incepi sa muncesti te distrezi cam 50-75% din timp, dupa ce termini facultatea devii barbat – oficial procentul scade dramatic.

E o varsta pentru orice – daca nu iubesti intens pana te insori (eventual de mai multe ori) si dai de gust prea tarziu – esti retard. Am auzit de atatea faze gen EL / EA a venit mai devreme de la munca si a prins partenerul / partenera cu vecinu de la 2/instalatorul/bona. E unu din momentele alea cand pe moment turbezi, iti vine sa-i faci conserve pe amadoi si te simti ca “ultimul om”, dar dupa ceva timp o spui fie cu tristete, fie o sa faci bascalie – ca am cunoscut si oameni d’astia.

Nu-i inteleg pe aia care se insor dupa ce se cunosc de 3 luni si divorteaza intr-a 4-a.

Dar oare ce n-a mers? Si se iubeau asa de mult …. Apai ca au ars relatia asta intens ca niste artificii – tzin foarte putin, sunt de efect dar costa mult. Trebuia s-o ardeti la foc mic, usor … asa … sa va cunoasteti, sa va certati si sa va impacati, sa dati vina unu pe altu, sa spuneti ca mama celuilalt e mai curva ca mama ta – ca se ajunge si la faze de genu asta. Nu cred in relatii / casnicii de oameni calmi care sa nu-si fi spus idiotzenii la nervi. Asa suntem noi romanii, expresivi si ingeniosi, sigur cativa dintre voi au inventat noi injuraturi.

Cand esti copil , 0-4 ani – esti lejereanu, faci pe tine, mananci, bei, dormi si inveti cam tot ce e esential. Viata de rege, sultan, mare mahar. Faci fitze, arunci cu obiecte in lume si ei te iubesc mai mult, primesti cadouri cu orice ocazie si esti miezul evenimentelor. Intervalul 5-18 ani e plicticos, inveti chestii mai mult sau mai putin utile in viata. 18 – 24 ani te specializezi intr-un domeniu care deobicei o sa-l tot perfectionezi pana te pensionezi.

De la 24 pana la pensionare distractia scade treptat, treptat pana cand pe la 70 de ani abia reusesti sa executi ce ai invatat in intervalul 0-4 ani si hranesti sufletul cu amintirile vremurilor bune. Asta daca ai un hard bun si nu suferi de Alzheimer.

Stand la bere, meditezi asupra vietii, care e acel motiv pentru care invatam, muncim, suferim …

Odata am intrbat un batran aproape de moarte, de la tzara de la bunica-mea, ce anume a iubit cel mai mult in viata lui. S-a uitat la mine cu cea mai serioasa privire posibila si mi-a zis ca si-a iubit viata si ca nu regreta nimic, nici macar prostiile sau greselile. Daca ar fi sa o ia de la capat ar face-o fericit fara sa regrete o secunda.

Pana la urma nu este importanta destinatia ci calatoria in sine.

Advertisements

2 thoughts on “Viata asta …

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s