Femeile si criza de 30 de ani

O sa explic detaliat acest post – ho bre, nu sunt nici misogin si nici gay – acum ca am lamurit aceste detalii, n-o sa aberez pe tema asta sa-mi dau cu parerea ca orice blogaras de pi net. O sa pun aici experienta mea personala cat si unele pareri mai mult sau mai putin pertinente.

De cand am avut prima prietena si am inteles oarecum activitatea de “om cu remorca”, am zis ca domn’le nu-mi iau tovarasa de drum mai mare de 25 de ani. La vremea aia cifra asta am ales-o pt ca era rotunda, dadea bine pe hartie si in practica.

Am crescut, am avut parte de multe relatii si am cunoscut multe fete, din fericire toate au fost “pana in 25 de ani”. Anul asta am implinit si eu 25 de ani si mi-am zis, bai … chestia asta cu femeia pana-n 25 de ani e o prostie. Toti imbatranim, as fi ridicol la 60 de ani sa ma prezint cu o “nepotica” pana in 25 de ani. Si l-am detestat pe Irinel Columbeanu pt treaba asta, totusi pana acum.

De 2 luni am inceput sa vad lumea altfel, mi-am dat seama ca “teoria mea”, desi nu avea o baza solida, usor – usor incepe sa se dovedeasca plauzibila. Acum deja toate fetele care citesc postul ridica usor din spranceana 😉

Cum sta treaba, am o relatie de aproape 5 ani si lucrurile au mers intre bine si foarte frumos. Insa in ultima perioada am stat pe tusa – no job. Iar relatia mea super-extra-mega-blend-a-med a inceput sa se zguduie. De ce? Pai deodata fata asta de sta cu mine a inceput sa aiba griji, viitor, sprijin si sa tina cont de lumea din jur. Daca o intrebai – Ce vrei de la viata, ce vrei sa muncesti, ce-ti doresti de la viitor – Toare raspunsurile erau – HABAR N-AM. Cata vremea ea nu a muncit, a fost in depresie cu bocete si depresii. Recunosc faptul ca eu nu pot sa plang pentru ca n-am slujba, depresii am dar ascult muzica si-mi trece. Am cautat de munca dar sa zicem ca nu vreau sa ma bag in constructii, adica nu am invatat degeaba sa frec PC-ul, 3 limbi straine, consultanta, vanzari, … barmanie, sa trag la lopata.

Aia care acum gandesc -bah, nu e asa greu – poti sa bagi si tuh o luna – le doresc o saptamana la dat cu sapa si sa-si bage un glont in cap.

Ce s-a intamplat defapt? Pai fata aia fara viitor, fara incredere in ea, care nu conta ce zice lumea, etc … – a inceput sa aibe griji. Ce griji femeie … nu ai copii, nu ai rate la casa, nu facem foamea ??? Care e faza?

Faza e ca se apropie varsta, se aprind beculetele, “oare am eu barbat langa mine, ma pot baza pe el?”

De cand intrebarile astea si de ce acum??????

Nu am planuri sa ma insor, sa fac 2 copii, sa-mi iau casa sau masina. Defapt traiesc lejereanu si nu vreau complicatii. Nu astept nimic de la persoana de langa mine – decat sentimente. Asta e tot ce vreau. Nu-mi trebuie nimic altceva, nu vreau sa fiu intretinut, nu mi-am facut un scop din asta.

Problema mea e ca o fata ajunge femeie in perioada 20-30 de ani. Cand ajunge femeie, ajunge sa se maturizeze nu prin logica si ratiune ci prin stress si “nevoi” pe care pana acum 6 luni nici nu le gandea. Acum vrea siguranta, stabiliate, siguranta materiala, iar sentimentele undeva la urma – gen – continuitate a relatiei.

Faza e ca nu am semnat contract, nu am asteptari de la ea, nu vreau decat o relatie de egalitate pe toate planurile. Oare nu s-a luptat femeia pentru egalitate intre sexe? Oare nu asta ne-am dorit dintotdeauna?

NU!

Femeia are mai multe nevoi ca un barbat, are nevoie de barbat ca sa dea bine in societate pt siguranta, incredere, siguranta materiala, viitor, etc. Dar intre toate aceste nevoi, ce loc mai ocupa “DRAGOSTEA”, nebunia aia care generaza – invidie, pasiune, dorintza si partide interminabile de sex perfect.

Unde ajunge Dragostea in ierarhia nevoilor unei femei de 30 de ani?

Daca ajunge mai jos de locul 3 (dupa Bani, Siguranta si Incredere) atunci eu ies din joc. Nu am cerut locul 3. Nu pot sa accept asta. Daca tie ti se pare OK (ca eu aberez si ca sunt “imatur” ) inseamna ca TU nu mai iubesti – si asta ma face trist.

Advertisements

6 thoughts on “Femeile si criza de 30 de ani

  1. In prima faza, citind ce ai postat, mi s-a parut ca as avea foarte multe de spus si ca un simplu comentariu nu si-ar avea rostul. Apoi…m-am mai gandit putin si mi-au venit in minte doua citate. Primul suna cam asa : Dragostea nu inseamna sa privesti unul in ochii celuilalt, ci sa priviti amandoi in aceeasi directie. Cu alte cuvinte…daca unul din parteneri vrea atat sentimente cat si stabilitate financiara, iar celalalt doar sentimente, mai devreme sau mai tarziu devin incompatibili daca nevoile nu le sunt respectate si implinite de catre partener. Iar al doilea e celebrul citat care spune ca Dragostea trece prin stomac. Adica…daca stai sa calculezi intruna banii pentru chirie, intretinere si cheltuieli zilnice, preocuparea asta poate sa ucida, incet dar sigur, flacara dragostei. Incepi sa te intrebi: La ce bun sa fiu cu el/ea daca nu gandim la fel, daca spune ca ma iubeste dar nu imi intelege nevoile?
    Si…de ce e condamnabila nevoia de stabilitate a unei femei ? Care sunt argumentele care stau la baza ei? De ce nu ar putea sa existe dragoste, stabilitate financiara si armonie intr-un cuplu? Nu cred ca dragostea se poate incadra intr-o ierarhie a nevoilor…din care ar face parte si banii. E absurd sa le alaturi. Insa…de modul in care iti traiesti povestea de dragoste si de atentia pe care o acorzi celui/celei de langa tine, de cat de receptiv esti la modul in care el/ea evolueaza ca persoana depinde trainicia unei relatii.

    1. Nu vorbim aici de stabilitate financiara sau ca unu vrea dragoste si celalalt (mai cerebral probabil) vrea pe langa sentimente si siguranta.

      Problema trebuie analizata prin schimbarea de comportament a unui specimen uman. Adica acum 6 luni erai “in aer” cu viitorul tau, cu viata ta – nu aveai asteptari si griji. Iar apoi brusc apar toate aceste griji, ganduri si perspective.

      Nu vorbesc de chirie, atributii casnice si treburi de genul asta.
      Ma refer la evolutia individului si schimbarile care se petrec.

      Tu ai citit finalul acestui post?

      1. Ar fi bine sa incerci sa vezi lucrurile si din perspectiva celui de langa tine…Un om se poate schimba, nu suntem aceeasi nici de pe-o zi pe alta, nu mai vorbesc de acum 6 luni…Sigur ca am citit finalul.

  2. Frumos stilul tau de a scrie… felicitari!
    Despre sentimente ne putem da toti cu parerea dar numai cei implicati pot decide ce e de facut.
    Din experienta mea pot spune ca femeile sunt foarte schimbatoare, chiar imprevizibile(si in sens negativ si in sens pozitiv). Azi ti se pare ca le cunosti, pleci o saptamana departe si cand te intorci parca ar fi un strain… pauza! planuri pe termen lung.

    Femeile fara incredere in ele sunt sensibile ,depresive, ciufute, capricioase…si noi ce facem ? Le ajutam, le facemsa zambeasca … le acceptam asa cum sunt. Daca se intampla si invers.. sa fim noi cu probleme de orice fel .. ele ce fac? Ne ajuta o saptamana, dupa care isi vad interesul propriu.

    O relatie stabila are multe avantaje, le stim cu totii. Este un sentiment foarte frumos sa stii ca in fiecare seara adormi langa cineva care te iubeste si te intelege.
    Daca-mi permiti un sfat eu zic sa incerci sa vorbesti deschis cu”tovarasa” ta, sa-i spui ce crezi si ce simti, sa o asculti si pe ea.. Iar dupa mai multe astfel de discutii sa tragi o concluzie. Poate ca ti s-a parut, poate ca e concentrata pe job-ul ei si a uitat cum era cand statea acasa(fara job) si te astepta sa o distrezi. Poate ca nu va merge bine acum si are nevoie de mai multa atentie din partea ta. Poate ca are nevoie sa-i spui ca “va fi bine” si sa mergeti mai departe impreuna!

    Succes ! Zambeste si distreaza-te!

  3. io..iaso alexi…ma bucr ca aud de tine, chiar daca e vorba de probleme sentimentale.

    Ai grija de femeia ta ca nu s-a schimbat, ci doar te iubeste mai mult. Ascult-o si invata/incearca sa devii un om si mai puternic decat esti. Pentru ca esti barbat. Iar un barbat puternic e unul care e sigur pe el, care stie sa se descurce whatever, whenever.

  4. Oops…probleme delicate in paradis. Astea ori trec, ori te duci dracu.
    Femeile…femeile sunt ca si barbatii: oameni. Avem nevoi, au nevoi. Daca noua ne place (sau nu avem nimic impotriva) sa ducem o viata mai mult bazata pe “traieste clipa”, ele in schimb au o viziune mult mai larga si mai pesimista din punctul asta de vedere. Barbatul cu femeia formeaza un cuplu pentru ca…sunt diferiti! Opusurile se atrag :). Acum, oamenii se maturizeaza, isi schimba perspectivele, vor mai mult, simt ca le trece viata printre degete, ca nu au facut nimic pana la varsta de X, se uita in jur, analizeaza, stabileste se motiveaza (sau nu) sa o ia intr-o directie. Cand se cauta directia buna, oamenii intra in conflicte, in dispute, in dezbatari, in depresii. Ceea ce rezulta din toate astea, va fi noua directie in care se vor indrepta.

    Care va fi directia voastra? Nu incerca sa raspunzi…vei vedea peste putin timp :).
    Bafta in gasirea unui loc de munca si DA…sunt de acord cu tine: daca ai invatat ceva, constructiile nu reprezinta singura ta solutie. Constructiile sunt pentru cei care nu stiu ce altceva sa faca in schimb.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s