Am ajuns acasa, sunt rupt de oboseala, am avut 24 de ore fenomenale, de la zero la erou inapoi la zero si iar la erou. Am inghetzat, am tremurat, am simtit ca mor, am iubit, am suferit, mi-a trecut, m-a luat din nou si iar asa.
Si cum ziceam, m-am trantit in pat mort de oboseala. Mi-am infruntat o mare teama azi, si pe cat m-am speriat ca n-o sa reusesc, pe atat de decent a iesit, am vorbit cu un italian la telefon, am facut o operatiune destul de complicata (gen intrat pe un pc in Liverpool apoi din acela intr-unu din Milano – folosind un PC din Bucuresti), ai zice ca-i simplu dar nu e chiar asa.
Apoi ma gandesc la viata mea, cum s-a sucit ea din marea depresie la marea agitatie, de la ala care se plictisea stand la pc si aberand pe blogil asta la 4 ore de somn pe noapte.
Dar nimic nu conteaza mai mult decat asta mica de a intrat in viata mea, si o vad ca ma mobilizeaza sa dau ce-i mai bun din mine. Si am suparat-o zilele astea … dar imi dau seama ca fara ea nu s-ar fi schimbat mare lucru in viata mea.
Asa ca brand new start – cand credeam ca viata asta e banala si plictisitoare, s-a dovedit inca odata ca sunt mic si nu stiu nimic !
BRING IT ON !!!!
